O așezare de munte cu rădăcini adânci, atestată documentar încă din secolul al XVI-lea.
Secăria este menționată documentar pentru prima dată în anul 1574, ceea ce face din ea una dintre așezările cu vechime din zona de munte a Prahovei. Numele localității, ca multe toponime subcarpatice, este legat de natura locului și de îndeletnicirile gospodărești ale primilor locuitori.
Vreme de secole, viața comunității s-a întemeiat pe creșterea animalelor, fânețe, exploatarea pădurii și agricultura de munte. Gospodăriile răsfirate pe coline și bisericile satului au rămas martorii unei continuități neîntrerupte.
În epoca modernă, Secăria devine comună de sine stătătoare în județul Prahova, păstrând până astăzi structura sa de sat unic, cu administrație proprie.
Câteva momente care marchează parcursul comunei de-a lungul timpului.
Secăria apare consemnată în documentele vremii, dovadă a existenței așezării de munte încă din perioada medievală.
Comunitatea trăiește din creșterea animalelor, pădure și fânețe, cu gospodării răsfirate pe versanți.
Secăria se constituie ca unitate administrativă proprie, păstrând caracterul de sat unic.
Populația scade treptat de la 1.461 de locuitori (1992) la 1.078 (2021), pe fondul migrației și al îmbătrânirii satelor de munte.
Recensămintele oficiale arată trendul demografic al comunei în ultimele trei decenii.